Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC)
Tulburarea obsesiv-compulsivă implică gânduri, imagini sau impulsuri nedorite și chinuitoare, numite obsesii, și comportamente repetitive sau acte mentale, numite compulsii, efectuate pentru a reduce suferința. Este cu mult mai mult decât a fi ordonat sau meticulos. TOC poate consuma mult timp și poate provoca suferință, dar terapia cognitiv-comportamentală și medicamentele sunt eficiente.
Pe scurt: Tulburarea obsesiv-compulsivă implică gânduri, imagini sau impulsuri nedorite și chinuitoare, numite obsesii, și comportamente repetitive sau acte mentale, numite compulsii, efectuate pentru a reduce suferința. Este cu mult mai mult decât a fi ordonat sau meticulos. TOC poate consuma mult timp și poate provoca suferință, dar terapia cognitiv-comportamentală și medicamentele sunt eficiente.
Versiune editorială preliminară: verificarea clinică și lingvistică independentă este în așteptare. Informațiile nu pot stabili un diagnostic și nu înlocuiesc sfatul medical individual.
În acest articol
Cum arată TOC
Obsesiile frecvente includ frica de contaminare, îndoielile dacă ați încuiat ușa sau ați oprit aparatele, gândurile intruzive agresive sau sexuale și nevoia de simetrie. Compulsiile includ spălatul excesiv, verificatul, numărarea, repetarea și ritualurile mentale. De obicei persoanele recunosc gândurile ca fiind excesive, dar se simt incapabile să se oprească.
Cauze
TOC apare dintr-o combinație de factori genetici, cerebrali și de mediu. Începe adesea în copilărie sau la tinerețe și poate fi agravat de stres. Nu este cauzat de un caracter slab sau de o educație proastă. Depresia, anxietatea și ticurile apar adesea alături de el.
Diagnostic
Diagnosticul se pune printr-o discuție cu un medic sau un psihoterapeut, care întreabă despre natura obsesiilor și compulsiilor, despre timpul petrecut cu ele și despre cum interferează cu viața. Multe persoane așteaptă ani de zile înainte de a cere ajutor din cauza rușinii, așa că tratamentul timpuriu este încurajat.
Tratament
Terapia cognitiv-comportamentală cu expunere și prevenirea răspunsului este tratamentul psihologic de primă alegere. Persoana este expusă treptat la situațiile de care se teme și învață să reziste ritualurilor, astfel încât anxietatea scade în timp. Antidepresivele, în special inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, adesea în doze mai mari, ajută multe persoane și pot fi combinate cu terapia.
Pentru cazurile severe care nu răspund, sunt disponibile opțiuni de specialitate, precum programele intensive.
Viața cu TOC
Evitați cererea de liniștire și acceptarea ritualurilor, care pot menține problema, și implicați familia în înțelegerea ei. Cărțile de autoajutorare și grupurile de sprijin pot completa tratamentul.
Exemple practice
Aceste situații ipotetice ilustrează decizii și întrebări. Nu prezic un diagnostic sau rezultatul unui tratament.
Cererea de ajutor
Imaginați-vă că petreceți ore întregi verificând aragazul în fiecare dimineață. Ați putea nota cât timp durează, ați putea spune medicului și ați putea cere o trimitere la un terapeut cu experiență în terapia prin expunere.
Sprijinirea unei rude
Presupuneți că un membru al familiei vă tot cere să confirmați că lucrurile sunt curate. Ați putea discuta cu terapeutul cum să răspundeți cu blândețe, fără a hrăni compulsia.
Întrebări pentru echipa medicală
- Indică simptomele mele TOC și ce tratament recomandați?
- Ce implică expunerea cu prevenirea răspunsului și cât durează?
- Cum mă poate ajuta familia fără a întări simptomele?
Ai întrebări despre sănătatea ta?
Vorbește cu un medic voluntar într-un apel de voce. Este gratuit și confidențial.
Nu ai nevoie de medic?
Farmacistul te poate sfătui gratuit, fără programare.
Acest ghid nu înlocuiește medicul. Aici afli informații despre sănătate. Nu primești un diagnostic sau un tratament. Pentru asta, mergi la medic. Dacă e o urgență, sună la 112.